Audioteca Citatepedia
Pentru mai multe informații și noutăți despre această secțiune, vezi categoria dedicată de pe blog. Pentru a adăuga o înregistrare, trimite o propunere prin formularul de contact.
Un bărbier evreu: Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aș vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toți dacă s-ar putea evreu, arian, negru sau caucazian. Cu toții vrem să ne ajutăm unii pe alții, așa e natura umană. Vrem să trăim din fericirea celorlalți, nu din suferința lor. Nu vrem să ne urâm și să ne disprețuim. E loc pentru toți în lumea asta, iar pământul e bogat și darnic. Ne-am rătăcit pe drumul unei vieți care poate fi liberă și frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură și ne-a împins în sărăcie și vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înșine. Mașinăria abundenței ne-a lăsat în penurie. Știința ne-a făcut cinici, inteligența distanți și inumani. Gândim prea mult și simțim prea puțin. Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligență, avem nevoie de bunăvoință și tandrețe. Fără acestea, viața devine potrivnică și atunci totul e pierdut. Avioanele și radioul ne-au adus mai aproape. Însăși natura acestor invenții ne cere să fim buni, să ne avem ca frații, să fim uniți. Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbați, femei și copii deznădăjduiți, victime ale unui sistem care chinuie și arestează oameni nevinovați. Celor care mă aud acum le spun să nu-și piardă speranța. Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor. Și atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertății, ea, libertatea nu va pieri. Soldați! Nu vă lăsați pe mâna brutelor, a celor care vă disprețuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe viețile voastre, care vă spun ce să faceți, ce să gândiți și ce să simțiți! A celor care vă îndoctrinează și care vă tratează ca pe niște animale. Nu vă lăsați pradă acestor monștri, acestor oameni-roboți cu minți și inimi mecanizate! Voi nu sunteți roboți, nici animale, ci oameni! Aveți în inimi umanitate! Voi nu purtați ură celorlalți. Doar cei neiubiți și inumani urăsc. Soldați! Nu luptați pentru sclavie, ci pentru libertate! În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur! Voi, oamenii, sunteți cei care aveți puterea să creați roboți, să creați fericire! Voi, oamenii, aveți puterea să faceți această viață să devină liberă și frumoasă! Să folosim această putere în numele democrației, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor șansa să muncească, tinerilor un viitor și celor în vârstă, o bătrânețe sigură. Brutele au ajuns la putere promițând toate acestea. Dar au mințit, nu și-au ținut promisiunea și nu o vor face niciodată! Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii! Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune! Să luptăm pentru o lume liberă! Să rupem toate barierele naționale, să înlăturăm lăcomia, ura și intoleranța! Să luptăm pentru o lume rațională, o lume în care știința și progresul să aducă fericire oamenilor. Să ne unim întru democrație! Hannah, mă auzi? Oriunde ai fi, Hannah, privește spre cer! Norii se risipesc, soarele răsare din nou. Am ieșit din întuneric la lumină. Ne așteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia și cruzimea. Privește spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi și zboară în sfârșit spre curcubeu, către un viitor glorios. Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor. Privește spre cer, Hannah! Privește spre cer!
Interpretează: Charlie Chaplin
replici din filmul artistic Dictatorul, scenariu de Charlie Chaplin (7 martie 1941)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Îți sunt obrajii limpeziți de rouă
Și tălpile de întuneric ninse.
Ating pe trupul tău din zori ne-nvinse
Uimita floare desfăcută-n două.
Pe coapse frâng tăceri în noi descinse.
Prin jilava surpare dată nouă
Ne asfințesc păcatele și plouă
Cu năluciri în dans năvalnic prinse.
Înlănțuiți primim o dimineață
Și rând pe rând zăgazurile cad.
Patu-i clădit din aștrii de verdeață,
Pereții fac spre ceruri tainic vad,
Sălcii din vis sunt grinzi de nori pe viață,
Lumina clipei e-un feeric brad.
Recită: Adrian Munteanu
poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (24 iunie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul?
În cuib zănatec, în amurg de ceară?
Unde-ți așezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul?
Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-a despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară?
Lasă-ți coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Și din căuș de patimi apă vie,
Arde-ți veșmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeași Ană, pe un nou altar.
Recită: Adrian Munteanu
poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (30 iulie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Adrian Munteanu
2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Numa staț și m-ascultaț șe-am pățît alaltăieri
Când m-or luat nepoțî' mei la fotbàl d-ăl dă muieri:
-Vino uico, hai cu noi, dă nu vrei să-ț pară rău,
Că jioacă fecili noașce cu Moldova Chișînău!
Ș-am plecat la meci dă fece cu Ghițucă șî Păngele
Socotind c-atunși când gată, schimbă bluzăli-ntră iele,
Ba de-avem noroc cu troaca, ne-am ghingit atunși ca hoțî,
S-ar pucea, dă dragu nostru, să îș schimbe șî chiloțî.
Șî ne-am pus tăman în față, jios pe scamn, cum să cuvine;
Păi, dă-i vorba dă vreo țâță, să vegem cum îi măi bine.
La-nșeput, ieșîră-afară ălea dă la Chefereu
Niște gloabe una ș-una, cum ar fi măgariu meu.
Că d-o luam cumva pă babă ș-o puneam la dăzbrăcat
Pă lângă așa mârțoaje ai fi zis că-i Miss Banat.
Șî-n sfîrșit ieșiră, uico, fecili dîn Chișînău
Parc-erau făcuce-n șiudă, ca să-ț facă sânje rău!
-Ptui Bătu-m-ar să mă bată! nechezai io, ca un cal,
Cred că înșepînd dă mâne mă apuc șî dă fotbàl.
Și porniră iuce jiocu Dă-i cu crașii în surducă
Pînă când, după o vreme, văd că una îi pă ducă.
Sta trâncită jios pă iarbă că ș-o dat d-a curi-n cap
Șî zbiera de numa-numa ca vițălu' la căsap.
Io-i șopcii lu Ghițulică: -Asta naște pîn la pauză!
Da dă unge, că-i d-a noastră Toace îs la minopauză.
-Păi șe-i aia minopauză? Măi Ghițucă, zî-m odată!
-Minopauză-i, uico dragă, când muierea îi iertată
Șî-nșepu mitanu-al doilea: Țîn-ce-atunșea tămbălău
Că sări drept la arbitru una dî la Chișînău:
-Vreu pinalti dă-m pinalti! o țînea ea sus șî tare.
-Nu să poace, nu-i niși vorbă, îi răspunsă prostu-ăl mare.
-Mândro, lasă-l pă nărodu, îi strîgai, că îndăsară
Am să-ț dau io un pinalti să ce țână pîn la vară!
Ș-uice-așa, fu gata meciu Cu Ghițucă șî Păngele
Așteptam, că una-două schimbă bluzăli-ntră iele.
Când colo, dădură mîna, să țucară șî atît,
Dă-mi venea să fac ca trenu dup-un meci așa urît.
-Măi Ghițucă, măi Păngele, m-am luat atunși dă ei,
N-am vazut niși crac dă țâță ș-am măi dat șî zășe lei.
-Stai măi uico, stai o țîră, c-am vorbit c-un fotograf
Să ne ducă pîn la ele să ne deie-un autograf.
Șî-uice-ași, țîne-ț cășiula Ț-am găsît-o, du-ce bolii,
C-ai pierdut-o dă vreo lună dă la meciu ăl cu Poli,
M-o-ngesă pe cap Ghițucă, iar Păngele, alt becheri
Îi dădu lu moalăr banii ca să bea vro două beri.
Și intrarăm păste fece, dă-mi veni să cad pă space
Când văzui io șe-i-năuntru mic cu mare dăzbrăcace.
Da să vez atunși năcazu lucrătură dîn proțap,
Că mi să-njiupiră, frace, șî-m cărară pumni în cap.
Șe năroc c-avui cășiula, finc-o grasă roșie-n buși
Îmi dădu-n cap autografe cu un toc dă la păpuși.
Iară Ghiță cu Păngele când văzură-așa o trabă
M-or lăsat pe mîna lor ș-or încins-o-n mare grabă.
Ș d-abia am măi scăpat, că-m dădură pă tot anu
Niși nu șciu cum d-am ajiuns înăpoi la Gugulanu.
Cît dă meci, șe să vă spun io?! S-o gătat cu Nula-Nula
Și chiar dac-am luat bătaie, bine c-am găsît cășiula.
Recită: Sorin Olariu
poezie de Sorin Olariu din La Poșmândre - Antologie de poezie în grai bănățean
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Ieri, la bertu Gugulanu, stând așa, la una mică,
Iaca, șine crez' că vine? Dracu gol dă Ghițulică.
S-așăză șî el la masă ș-uice-așa, dîintr-un nimic
Înșepu să zdrăngănească la un capăt de băgic:
-Haida, haida Chefereu! își trânci pă jios cășiula,
Astăz vrem să-i baț' pă ășcia barem cu vro Șapce-Nula.
-Șe-i cu cine?!-l întrăbai, zbieri ca bou la căsap
Du-ce la Jăbel năpoi, să ce cauce pî la cap.
-Hai măi nano, c-am sărit măi-năince poarta școlii,
Că-i meci: Chefereu nostru cu ștudențî dî la Poli.
Șe să fași, ce puni cu prostu?! Făr-o vorbă m-am șî dus,
N-apucai să fac niși plata că mă luă măido pe sus.
Ș-apăi mă băgă nepotu pîn butoara dî la gard
Dă-m venea d-așa rușine ca tășiunili să ard.
Când colo, potop de lume N-am văzut atâța, baș,
Numa pî la Sfântu Gheorghe, la negeia dîn Oraș.
Șî-ncepură, frace, jiocu! Parc-erau cuprinș dă drași
C-alergau dup-o surducă douăzăși dă tolomași.
Lilă-n dunji cu picățăle erau ăi dîn Cimișoara
Iar a noșcii, înfloraț, cum îs prunii primăvara.
Io n-am prișeput, mă frace: cum surduca o-ajiunjeau
Nu ț-o luau, ba chiar în șiudă cu pișioru-n ea dăgeau!.
Dăgea unu, dăgea altu Mă miram d-așa prostie
Șî-i spusăi lu Ghițulică: -Io mă pro-ntorc la răchie!
Că nu-mi plașie jiocul ăsta, fir-ar forma lor clonțoasă!
Tot măi bine îi la bert cu uiejili pă masă.
-Uico, stai nu te prostî! Mă luă atunși, copilu
Și-mi criși în cîcea vorbe, dă fotbal cam care-i șpilu.
Șică d-aia bat surduca, să le baje gol în poartă
Ș-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i dăspartă.
Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vrun câne care zbiară,
Haut îi când beșica albă vre să iesă pân-afară.
M-așăzai la loc pă trepce, findcă să-ndârjîsă jiocu,
Să-ndîrjîsă șî nepotu suduindu-le nărocu.
Dup-o vreme,-un cheferist subțîrel prăcum un fus
Proțăpi surduca-n ață dă săriră toț în sus.
Să țucau de numa-numa Ghiță-și azvîrli cășiula:
-Uico, șe ce miri ca prostu, doar conduși cu Unu-Nula!
Zvîrle-ț păstă cap cășiula, bucură-ce, du-ce bolii,
Dă nu vrei să iei bătaie, c-ășcia cred că țîni cu Poli!
Șe să fac? Sării dodată ca dăscîncicu-n giochi
Șî numa-l aud pe unu: -Aoleu, m-ai scos un ochi!
-Tași odată, gură spartă, nu măi fașe pă nebunu,
Că doar nu-i vreo greutace să vez meciu și cu unu!
Nu mă scoace dîn sărice, că dă-ț trag vrun pumn în nas
Ce învârț ca titirezu preț dă jiumăta dă șeas!
Cînd colo, năcaz, nu alta: Golu ni l-or ănulat,
Findcă picicotul nostru șică-n opsai l-or aflat.
Țîn-ce-atunși urări dă mamă, șchipături, fluierături,
Suduieli, ocări cu carul șe ieșau dîn mii dă guri.
Ba năcazul șî măi mare că-mi pierdui cășiula bună,
Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.
Șî măi mult: ăi de la Poli, pînă meciu s-o gătat,
Le-o cam copt-o lu a noștrii: trii goluri, pă loc, le-o dat.
Ș-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trii-Nula,
Cât că mă omoare baba findcă m-am pierdut cășiula.
Recită: Sorin Olariu
poezie de Sorin Olariu din La Poșmândre - Antologie de poezie în grai bănățean
Adăugat de Sorin Olariu
2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Sorin Olariu
2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Murim în doruri multe în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet
Așa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.
Ce păcătoasă lume prin judecăți nedrepte,
Atacă personalități ce nu-s ca ale lor!
Obligă mințile a deveni corecte
Criticând Designerul ce ne-a dat așa zbor.
Atunci când o croială a unui om nu-ți place,
Nu este un păcat că nu o îndrăgești
Dar, te va bate Cerul când în design pui ace,
Căci tu judeci pe Cel ce te-a creat cum ești.
N-am fost lăsați la fel și asta este taina
A nu ne-mpotrivi când altul simte acum,
Ce tu vei simți poate, în vara ori în toamna
Altui an ce vine spulberând din fum.
Pătrunzătoare clipe în tainic de demult
Mi-au fost descoperite prin acte de spectacol
Și m-a durut carnal și-am plâns cu mult mai mult,
Cu cât am înțeles că se numea miracol.
Nu țineți întristarea captivă în voi, care
Nu acceptați ce sunteți, cu mai puțin ce-s alții !
Gândind că e greșit s-ai foc în exprimare,
Vă înșelați că-i bine a fi precum soldații.
Rostindu-ți cugetarea, așa cum ești creat,
Domnu-ți va zâmbi, tu ieși din ipocrit
Diverse simțăminte și tot ce ai, El ți-a lăsat
Și le cunoaște toate, căci și El le-a trăit.
Și a murit pe Cruce și pentru a-l tău păcat,
Acolo El simțind tot ce simțim noi azi
Cunoaște și te simte, căzut sau ridicat
Și plânge odat cu tine când te lovești și cazi.
Domnul meu e mare, gigantic în iubire,
Iertare dăruind, doar să îL chemi cu suflet
Mâhnire și durere voiește să aline,
Să-ți curețe trupul și furtunosul cuget.
În suflet, trup și cuget să strălucim mereu!
Eu nu scriu din povești sau reproduc pe unii
Știu doar c-am fost atinsă adânc de Dumnezeu
Și mi-a lăsat poruncă a învăța nebunii.
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
11 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
11 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
În somnul meu căzută înfloresc,
Așteptam cu teamă ceasul îngeresc
Și la fereastra mea s-apară stele luminoase,
Luminile divine, străluciri mieroase.
Priveam cum zorile afară în mine se topeau
Și-atunci pe loc o lacrimă ele îmi slăveau
Lumini mă-mpresurară să-mi cânte la ureche
Sanctificându-mi lacrima cea fără de pereche.
Rece ca oceanul simțeam prezența mea,
Pe un pământ fierbinte fără nici o stea;
Și-atunci priveam spre cer și aruncam cuvinte
Să-mi fie auzite și-ntoarse înmiite.
Iar anotimpuri au trecut pe veșnicul meu cer
Și mă pierdeam necunoscut fără să mai sper
Dar auzită a mea strigare, veșnic și mereu,
Mi-a dăruit nădejdea bucurii în greu.
Acum ajunsă e regină, inima voioasă
Desăvârșită-n timp, albă ca o mireasă
Din somn reînviată viața cu-al său drum,
Acum restaurată, din ce-a fost în fum.
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Multicolore plane pătrund în gândul sferic
Mâhnit de vremea rece cu muguri de-ntuneric,
Nostalgic el venise a fi în stil coleric,
Prin planul minții sale ce nu este simetric.
Ruine-nveșmântate în albiile vremii
Recheamă la iubirea anilor aprinși;
Grămezi de sentimente sângerând uitării
Prin oglinzi de apă și chipuri cu ochi ninși.
Am revăzut aseară, la masa unde scriu
Cometa plăsmuită din dorințe oarbe
Acum ajuns e dorul, rămas într-un pustiu,
Al veșnicei dureri ce mocnit îl soarbe.
Mă prinzi de mâna rece și mă privești în ochi
Aproape-ți simt căldura cu care mă cobori
Spre stele nisipoase din cerul meu cu stropi
Și iar mă unge vântul, iar tu uimit m-adori.
Aproape este taina ce nu poți să dezlegi,
Ea duce dinspre tine făclii de rugăciuni
Departe este clipa răsunătoarei legi
Cu care mi te-apropii ca să mă cununi.
Iubesc o simfonie ce este darul tău,
Alese muzicale ale poveștii mele
Tot ce aleg e bine, învins a fost un rău
Și mă ridic prin trepte și ale vieți inele.
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
E vântul meu afară și-mi bate iar la geam
Alungă valul rece, rece ca și tine,
Cum mi te aminteam...
Acum ploaia răsare răscolind un țărm
Udat de marea caldă din ochii mei cu răni...
Și-ncet mă readuc în clipa de prezent,
Prin stropii atingând prelung și insistent
Si trist la fel ca marea, sau vremea de afară,
Insă mult mai trist se măsoară
Sufletul în trupul ce îl împresoară...
Nisipul și el rece sub tălpile-mi ușoare
Lasă-n urmă forme fierbinți și polare...
Parcă aud un sunet al vântului rebel
Ori, poate este plânsul din cripticul stingher?
Știu doar că te aud prin sunete de mare
Și-un geamăt indiscret străbate a mea cărare;
Hipnotic logoreea mă-nvăluie și strig
Ca totul să m-audă că-mi este tot mai frig...!
Ce lubrică e marea prin dansul sinuos...
La fel a mea chemare mocnind vertiginos...
Ce imposibil etern atunci când vrei mai mult
Să ai, să fii, să chemi, s-ajungi păcat sau sfânt;
Ce imposibil pare s-alegi un țărm sau mare,
Un soare și o ploaie când tu le vrei pe toate...!
Din spumă marină îmi strigă inima salină
A mea ea cândva ca și o mare tulburată
Zbătându-se în joacă să-nvingă o soartă
Să fie glorioasă, deși tot mai rea...
O clipă pe o viață dintr-un moment nebun
Te-ndeamnă să ajungi contrariul de acum
Și-apoi trezit să fii pe malul turbulent
De valul ce te-neacă și l-ai lăsat să treacă
Veșnic și prezent...
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
La tine vin când mă topesc
În multe lacrimi și dureri,
La tine mamă poposesc
Să mă înveți cum e să speri.
La tine vin când obosită
Renunț la vise și comori
Iar tu-mi șoptești că sunt sortită
Și cu nădejde mă-mpresori.
La tine mamă găsesc apă
Când sufletul mi-e însetat,
Și-mi dai avânt de pe o rampă
Într-un destin aici lăsat.
La tine mama mea iubită
Gândul mă cheamă neîncetat
Și mă găsesc așa-mplinită
Când dragostea iar ți-am aflat.
La tine vin să mă alinți,
Când clipe grele mă doboară
O mamă, numai tu mă simți
Și-alungi furtuna-mi de afară.
O, mamă dragă scump cuvânt
Îți mulțumesc c-ai fost și ești
Nu este alt cuvânt mai sfânt,
Decât în mama ce-o iubești.
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
