Lecturi în Audioteca Citatepedia
Pe scara omenirii...
pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic
călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea
mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit
în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii
sonet de Ionuț Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recită: Ionuț Popa
Când se-apleca în șemineu o rază... (Sonet LXXXVII)
când se-apleca în șemineu o rază
prin munții oblojiți de nori și ploaie
mă încolțeai iubito în puhoaie
de plete roșii ce-mi stăteau de pază
rupeai cu vântul oasele-mi greoaie
și le-aruncai în ora de amiază;
curgeam încins prin tine ca-ntr-o oază
ce pielea în deșertu-ți mi-o înmoaie
când din amonte-mi căutai căderea
în ochii tăi ca un izvor pustiu
îmi amorțeai și aripa și vrerea
ca mai apoi tăcând să nu mai știu
de ce frumoaso ți-ai jertfit puterea
și sufletul l-ai dăruit să fiu...
sonet de Ionuț Popa (2 mai 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recită: Ionuț Popa
Angst II (epilog)
de ce ești vas când ancora te doare
și nu poți trece de povara ei?
de ce nu poți mușca din remușcare
sau bea din lacrimi când nu poți să bei?
de ce atâtea voci îți șterg bătaia
să nu poți spune dacă ești sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când și ploaia
adoarme-n tine când adormi și tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poți ieși din neagre pânze
chiar de îți spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule și confuze
și multe patimi ce-au rămas pe buze...
poezie de Ionuț Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Recită: Ionuț Popa
Angst I
doar privindu-ți ochii
mi-am dat seama că și universul tău
are câteva găuri prin care sulițele neființei
pătrund și rămân acolo pentru totdeauna...
emoția primelor îmbrățișări nu mai răsare
ca un astru cu razele ascuțite,
ci își găsește culcușul în acea comoară sângerie,
primită la început de drum,
când realizezi că ești printre puținele persoane
care nu s-au bucurat de strălucirea ei neprihănită
este pedeapsa fiecărui suflet neputincios
să nu afle de ce bătăile inimii nu dor
când toate în jur par o ancoră prea grea
ce i-a fost atârnată de pleoape
ascundem cu o durere fără glas
și închidem dincolo de gratiile sufletului
acele temeri ce n-au cunoscut vreodată cuvintele...
poezie de Ionuț Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Recită: Ionuț Popa
Agonie
Plouă agonic în noaptea de Paște,
și eu mă simt mai necredincios
decât Toma.
Prin zidurile casei ploaia-și croiește
o cale aidoma.
Tencuiala clădirii se sparge
în stropii acizi
de ploaie fierbinte,
și apa în mine se scurge
din ceruri morminte.
Fulgerul aspru pe cer făurește
lumină din lumina
nesperatelor credințe.
Natura întreagă amorțește
pierdută-n dorințe.
Și tunetul bate ca toba
spărgându-mi timpanele
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (21 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Recită: Ionuț Popa
Sonet comico-tragic
"în câmp minat vom măsura dorințe
resuscitând la noi chiar sfântul duh -
tu să îmi intri beat în dependințe
iar eu să-ncep concerte-n 'oh' și 'uh'."
(a spus la nunta ei o dulce fată
dar s-a acrit cu anii într-un an...)
"eu te-am iubit maestre - am fost plată"
(mi-a recitat din suflet pe divan)
"nu-ți fie teamă" (am sărit de-acolo)
"și nu băga în seamă orice prost"
(în gândul meu acid și mult prea 'solo'):
"i-ai tot cuprins - mai sunt și au mai fost.. "
(am întrebat-o) "nu te-ntorci acasă??"
"azi nu mai plec!" (s-a așezat pe masă...)
sonet de Ionuț Popa (29 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Recită: Ionuț Popa
Astenie de toamnă
Zadarnic pulsează natura.
Nu plouă, e bocet în groapă,
și oasele curg în morminte
când stropii sunt cioburi de apă.
Cerșind muritoare concluzii,
bătrân pare lemnul în zloată,
iar toamna lovește adesea
cu fulger albastru-n cravată.
Costumul de negru și vise -
covor peste oameni, afară -
îmbracă speranța în moarte
și urcă pe umeri povară.
Zadarnic pulsează natura.
Prin spatele frunzelor roșii
întinsul încalță năglodul
și cântă durerea cocoșii.
poezie de Ionuț Popa (11 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recită: Ionuț Popa
Pentru a recomanda lecturile din Ionuț Popa, adresa este: